Capitolul 5- In care aproape sunt ucisa de un Shinigami ciudat

Urmatoarea zi, la scoala, nu prea s-au intamplat multe. Nu am de unde sa stiu ce s-a intamplat defapt, pentru ca eu nu am fost. Eram in probleme mari, iar cel ce ma fugarea era un Shinigami cu par rosu, care spunea ceva de un tip "Sebastian".
Dar, sa sarim peste asta momentan.
As vrea sa pot spune ca dimineata a fost ca oricare alta, dar as minti, pentru ca dimineata a inceput cu Dras si Saiken venind in fuga in clasa.
Baietii strigau intr-una " Terra a disparut! Terra a disparut!". Erau mai panicati decat niste iepuri care si-au vazut umbra.
Si pe cate erau de agitati, nu i-a luat nimeni in seama, inafara de o persoana...
Ciel: Unii spun ca asta e o farsa, dar dupa mine nu e deloc haios. A disparut cu adevarat?
Saiken (furios): Crezi ca suntem actori asa buni?! Deschideti ochii! Nu stim unde e!
Frate-Sur: Ia-l mai usor, Saiken.
Saiken: Da... Haide Frate-Sur! Oricum nu ne crede nimeni. O gasim noi pe Terra.
Ciel: Stati asa! Eu va cred... Oarecum... Si o s-o gasesc.
Frate-Sur: Vom cauta si noi!
Ciel: Nici gand! Frate-Sur! Tu trebuie sa stai in clasa in caz ca va veni intr-un tarziu acasa. Saiken, incerc sa te invoiesc de la orea azi, pentru a merge in fata apartamentului Terrei. Poate va merge acolo. Trebuie sa fim precauti. Eu voi cauta.
Frate-Sur: Pai... Si daca se intoarce?
Ciel: Trimiteti un mesaj... Prin metoda veche.
Saiken & Frate-Sur: Hai sama! (WTF? XD)
~~ Intre timp "La Terra"~~~
Terra: Bakaiaro! Da-mi pace! Nu cunosc pe nimeni cu numele asta! Si in plus... Cine esti?
Grell: Numele meu e Grell. Si ar fi imposibil... Tu esti in clasa cu baiatul ala enervant pentru care lucreaza!
Terra: Eu am o multime de baieti in clasa!
Grell: Kyaa! Nu mai suport! Spune-mi unde este Sebas-chan!
Terra: Nu stiu si nu-mi pasa! Poate pentru ca NU-L CUNOSC! NU CUNOSC NICI O PERSOANA CU NUMELE ASTA? Kso!
A inceput din nou sa ma alerge, dar de data asta, am dat si eu drumul la viteza turbo. Chiar vroiam sa scap de tipul asta. Plus... Daca nu merg la ore, Teikei-sensei o sa ma termine. E cam... nervos in ultima vreme.
Fara sa observ, era de-asupra mea si vroia sa ma despice cu securea aia a lui, se ce era. Dar bombanea el ceva in legatura cu aia. :))
Am inchis ochii speriata, crezand ca pana acolo avea sa fie, dar m-am simtit trasa in aer, de catre cineva.
Cand am deschis ochii eram in spatele lui Saiken.
Saiken: Terra! Nu te mai juca in halul asta!
Terra: Crezi ca eu vreau sa fug de asta?
Saiken: Hai ca-l rezolvam impreuna! Si in plus...
Terra: AI GRIJA!
Ne-am tras amandoi, pentru ca vroia din nou sa ne despice... Am impresia ca el chiar are lipsa de ocupatie.
Saiken: Cine esti tu, de te crezi in sufiect de bun sa te pui cu noi?!
Grell: Un Shinigami, pentru ca asta si sunt!
Terra: Bravo tie! Dar noi chiar trebuie sa mergem la scoala... Si chiar nu cunosc pe nimeni cu numele asta.
-: Grell! Pleaca de aici!
Saiken si cu mine ne-am intors capetele foarte repede, pentru ca vocea ni se parea fosrte cunoscuta.
Terra: Ciel-kun?
Saiken: Am incurcat-o!
Terra: Nanda?
Saiken: Trebuia sa te astept in fata apartamentului tau, in caz ca te intorceai.
Terra:E bine... Daca nu ai fi venit, probabil ca nu mai traiam acum. Arigato!^^
Saiken: Nandemonai!^^
In timp ce noi vorbeam, Ciel-kun nu stiu ce i-a spus lui Grel... Ca a plecat pana la urma.
Terra: Il cunosteai pe tipul ala?
Ciel: Oarecum. Se tine de noi, scai.
Saiken: De noi?
Ciel: De mine si majordomul meu, Sebastian.
Saiken si cu mine, am facut ochi mari.

~To be continue~