Ei daca va-si zice tot ce s-a intamplat ar tine ceva. Ce sa va zic. Nu am gasit comoara. Ne-am intors in excursie si nimeni nu a observat ca suntem plecati, deci totul bine. Am venit cat ai zice peste acasa dupa Hallowen.
Ca sa fiu mai directa, au trecut 2 ani. Aveam 18 ani si comoara...nicaieri. Nu am gasit-o in acesti 2 ani si nici nu stiam ce e. Ma gandeam "Daca a fost cineva si a luat-o.".Dar nu era asa.
Naruto a devenit Hokage, eu insa...nu eram Seful Haitei. Nu mai puteam sta prea mult cu el ca era mereu ocupat. Nu-mi placea dar acceptam. Frate-Sur, Ianihk si Adok aveau acum multa treaba, ca Aleka i-a facut ajutoarele lui. Eu stateam singura si trista. Cautam comoara si de multe ori mergeam cu Kaa sa-l ajut in biblioteca. Acolo gaseam muklte carti despre comoara, caci era biblioteca padurii, dar in nicio carte nu scria ce e mai exact comoara. dar zicea:"Comoara e intr-un cufar din piele de dragon. E de marime medie si foarte usor de vazut, dar ingropata adanc in inima paduri.".
Ma omorau toate chestiile astea.Cum ma ajuta asta? Nu am ajuns nici seful haitei si imi omoram timpul cu gasitul comorii.
Asa sa va zic ceva.
Era o dimineata frumoasa. Soarele stralucea pe cerul albastru, care iti bucura ochii. Pasarile zburau, in special in padure, la locul meu preferat. La valtoare, unde in fiecare seara ne adunam si spuneam povesti interesante. Era un loc minunat. Aveai ce vroiai acolo. Prieteni, mancare, apa, frumusetea naturii. Era mai multa apa, iar cascadele curgeau intruna.
M-am hotarat sa merg sa-l ajut din nou pe Kaa, in biblioteca ,ca avea multe carti de pus pe rafturi.
Am ajuns acolo repede.
Terra:Cu ce te pot ajuta azi?
Kaa:Sssssss....Terra! Daca mi-ai tine companie ...ar fi
minunat.Ma plictisesc cand trebuie sa pun cartile e rafturi, si nu am cu cine vorbi.
Terra:Sigur, Piton sef!
Zic punandu-mi mana la frunte ca in armata, iar apoi punandumi-o din nou in pozitia normala.
In timp ce pune cartile pe rafturi:
Terra:....
Kaa:Ce e, Terra?
Terra:Nu...Nu-i nimic.
Ka si-a dat seama ca era ceva cu mine, caci aveam un aer trist.
Kaa:Esti suparata.
Terra:Ma cunosti asa bine.
Kaa:Si stiu si motivul.
Terra:Daca-l sti, zi-l!
Kaa:Esti singura. Ceilalti deja si-au facut viata....Naruto...Hokage....Si restul...Tu nici nu ai gasit comoara, si nici Seful Haitei nu ai ajuns.
Terra:Vai, Kaa! Ce urasc cand ai dreptate.^^
Kaa:Stiu. De asta o fac.
Terra:Mai taci!
Ma intalegeam foarte bine cu Kaa. Era un adult de 54 de ani, dar ma intelegeam cu el si ma intelegea. Sa petrec timpul cu el, era ca cea mai frumoasa zi de vara, sau de iarna. Ca atunci cand stateam cu amicii, care acum...si-au gasit treaba. Nu-mi parea bine...dar Kaa imi era deajuns, pentru ca-l iubeam ca pe fratele meu.
Si mai era o problema pe care Kaa o observa.
Kaa:Si mai esti suparata, ca vei ramane toata viata singura. Nu iti fie frica. Nu va fi asa. Poate nu te vei casatori, nu vei simti sentimentul de iubire niciodata, dar...asa sunt animalele ,Terra.
Terra:Stiu...Dar ma simt inferioara.
Kaa:Nu trebuie. Tu ai ce ei nu au.
Terra:Adica?
Kaa:Totul...tot ce ai tu...Terra...Asta te face speciala. In ochii mei, da. In a celorlati...poate,nu. Dar macar esti in ai mei. Terra...Mi-a fost frica de tine...cand erai mica. Dar am dezvoltat un atasament fata de tine, si mi-am dat seama ca nu conteaza ce esti. Conteaza ce e in sufletul tau.
Terra:Mersi, Kaa. Mereu ma faci sa zambesc. Si si tu esti special, in ochii mei.Esti cel mai apropiat in momentul de fata. Si simt ca ascunzi ceva.
Kaa:Ascund, dar nu-ti pot zice ce. Nu e din cauza comorii, nu e comoara, dar e ceva si nu trebuie sa-ti faci griji.
Terra:Bine. Am incredere in tine.
Kaa:Bun, si sper ca nu ma vei intreba.
Terra:Oh! Bine!
Aveam incredere in Kaa, dar eram curioasa. Oare ce ascundea? Ce ascundea...nu stiam. Si nu vroiam sa-l supar intrebandu-l cand i-am zis ca nu o voi face.
